Gazele si vaporii care pot arde produc pagube mari si pierderi de vieti omenesti atunci cand explodeaza. Declansarea exploziei se face cand sunt indeplinite trei conditii:

• existenta oxigenului in atmosfera;
• acumularea gazelor inflamabile in atmosfera peste o anumita concentratie numita limita inferioara de explozie;
• amorsarea exploziei de o scanteie electrica, un chibrit aprins, etc.

• 0%® LII si LSI® 100% amestecul nu se aprinde
• LII® LIE si LSE® LSI amestecul arde dar nu propaga flacara
• LIE® LSE ardere foarte rapida, EXPLOZIE !!

Semnificatia prescurtarilor este:

• LII, limita inferioara de inflamabilitate, sub aceasta concentratie de gaz nu se poate apride amestecul (prea putin gaz);
• LIE, limita inferioara de explozie (LEL in engleza), concentratie peste care reactia chimica are viteza foarte mare;
• D1 ® D2, concentratii in jurul stoechiometriei "S", unde viteza arderii este extrem de mare, are loc fenomenul numit DETONATIE;
• LSE limita superioara de explozie (UEL in engleza), concentratie de gaz peste care nu se mai propaga explozia;
• LSI limita superioara de inflamabilitate, concentratie peste care amestecul nu mai arde (prea putin oxigen).

La concentratii mici de gaz inflamabil in aer nu este posibila arderea, dar se poate realiza reactia de oxidare a gazului inflamabil cu oxigenul din aer pe suprafata catalizatorilor solizi, substante care ajuta reactia de oxidare fara a se consuma in timpul reactiei.

Platina, paladiul, iridiul si rhodiul sunt metale cu proprietati catalitice deosebit de accentuate dar exista si substante fara metal nobil, precum oxizii metalelor de tranzitie si compusi ai lor care au proprietati catalitice remarcabile.

Un filament de platina este incalzit electric de la o sursa de alimentare. Gazul inflamabil din aer arde pe suprafata filamentului si ii ridica temperatura, crescandu-i rezistenta electrica. Se obtine astfel un semnal electric proportional cu concentratia gazului inflamabil. In mod obisnuit filamentul de platina se afla intr-un montaj electric in punte, masurandu-se dezechilibrul electric al puntii. Puntea este initial echilibrata in aer curat. Prezenta gazului inflamabil va mari temperatura senzorului si rezistenta lui electrica, ceea ce va dezechilibra puntea. Tensiunea de dezechilibru ce apare este:

unde : K = o constanta dependenta de constructia aparatului;
          D H = puterea calorica a gazului inflamabil;
          C₁₂ = coeficientul de difuzie a gazului in aer;
          c = concentratia gazului combustibil in aer.

Temperatura de lucru "t" a filamentului se calculeaza din formula rezistentei electrice in functie de temperatura:

unde: A = 3,9.10 ^{- 3 o}C^–1 coeficientul de temperatura al rezistentei;
        t' = temperatura camerei;
        t = temperatura de functionare;
        R' = rezistenta electrica la temperatura camerei;
        R = rezistenta electrica la temperatura de lucru (=U/I).

2. Montajul experimental

Un stabilizator de tensiune alimenteaza filamentul catalitic aflat in serie cu o rezistenta. Tensiunea pe filament si pe rezistenta serie se masoara cu un voltmetru digital. Din tensiunea pe rezistenta serie aflam curentul prin filament.

3. Modul de lucru

• Se masoara rezistenta electrica a senzorului rece R', nealimentat.
• Se fixeaza tensiunea de lucru la sursa de alimentare.
• Se alimenteaza senzorul aflat in serie cu rezistenta fixa.
• Se masoara tensiunea pe senzor si pe rezistenta serie.
• Se introduce gaz in camera senzorului.
• Se citeste tensiunea pe senzor si pe rezistenta serie.

4. Analiza rezultatelor

• Se calculeaza variatia tensiunii pe senzor cauzata de gazul inflamabil:

• Se calculeaza rezistenta electrica a filamentului catalitic:

• Se calculeaza temperatura "t" a filamentului, din formula (3).
• Se reprezinta grafic variatia tensiunii pe senzor si temperatura lui in functie de concentratia gazului.