Elementele componente şi reguli de bază ale unei pagini tehnoredactate

O comunicare eficientă prin intermediul unei pagini (dintr-un referat, ziar, revistă, broşură, carte, pliant, etc.) se realizează cu ajutorul unor elemente, cum ar fi:

● formatul paginii, de regulă standardizat;

● marginile şi oglinda paginii;

● caracterul literelor (sau fontul)

● titluri, subtitluri, rezumate, citate, motouri;

● ilustraţii, desene, scheme, tabele, grafice

● spaţiile dintre capitole şi paragrafe;

Caracterul literelor (fontul) se alege în funcţie de subiectul textului şi dimensiunea blocului de text, raportat la suprafaţa paginii. Un bun design de pagină înseamnă o comunicare eficientă. Nu se recomandă schimbarea fontului într-un bloc de text, schimbarea dimensiunii sau spaţiului dintre rânduri.

Evidenţierea unor cuvinte sau titluri se poate face cu majuscule, litere bold sau italice. Într-un document scris, indiferent de numărul paginilor, se recomandă utilizarea a maximum 3 fonturi.

Cuvintele tipărite dintr-o pagină se pot considera ca fiind înscrise în blocuri de text. Aceste dreptunghiuri trebuie plasate în pagină, astfel încât să alterneze cu spaţii libere şi cu imagini, atunci când e cazul. Când acestea din urmă lipsesc, rolul lor decorativ poate fi luat de modul de evidenţiere a titlurilor capitolelor şi paragrafelor, numerotarea lor, utilizarea liniilor, benzilor, punctelor, schemelor, tabelelor, graficelor, etc.

În cazul în care avem de tehnoredactat mai multe pagini( ale unei comunicări ştiinţifice, referat, proiect etc.) trebuie asigurată o formă de comunicare constantă, care să fie regăsită pe fiecare foaie şi care să arate că ele “sunt împreună“. Acest lucru se poate realiza păstrând constant formatul paginii, marginile, caracterul literelor, dimensiunea şi forma titlurilor, spaţierea rândurilor, spaţierea şi numerotarea paragrafelor etc. Cititorul trebuie ajutat să recepţioneze rapid informaţiile urmărind un traseu, nu un labirint. Designul paginilor trebuie să fie invizibil, în plan secundar, să nu iasă în evidenţă în detrimentul textului.

Formatul slidurilor unei prezentări în power-point este letter. Sunt valabile aceleaşi observaţii ca mai sus referitoare la paginaţie, blocuri de text, figuri, font. Se recomandă ca pe un slide să fie o singură imagine care să fie comentată; pot fi mai multe dacă se urmăreşte să se compare între ele, scoţându-se în evidenţă elemente comune sau deosebite. Să nu fie mult text pe un slide, deoarece plictiseşte; cele câteva rânduri să fie clare, cu un font lizibil de cel puţin 24 de puncte, având în vedere diswtanţa. Se poate alege şi un font mai deosebit, dar pentru un cuvânt sau propoziţie scurtă.

Înaintea alegerii unei culori într-un document (poster, afiş, copertă, pliant, slide etc.) trebuie avute în vedere câteva recomandări:

1 să se aleagă mai întâi culoarea fondului; într-o prezentare în power point, de exemplu, folosirea aceluiaşi fond dă unitate prezentării; asta nu exclude posibilitatea alegerii unui alt fond, unde este necesar; trebuie ţinut cont de contrastul între text şi fond, mai ales acolo unde predomină blocurile de text (când nu trebuie neglijată nici alegerea fonturilor lizibile – obligatoriu pentru blocuri de text).

2 alegem apoi culoarea cea mai deschisă din combinaţia de culori pe care vrem s-o folosim în document;

3 la urmă se alege culoarea cea mai puternică şi locul ei pe pagină, poster, afiş, slide.

4 să nu se utilizeze în nici un fel de document (anunţ, poster, copertă, pliant, afiş, slide) mai mult de 3 culori (la fel cu recomandarea de a nu se folosi mai mult de 3 fonturi într-un document scris); nu intră în discuţie culorile dintr-o fotografie;

Culorile cel mai uşor de reţinut şi de diferenţiat sunt tonurile sau nuanţele pure: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet.

În cazul utilizării contrastelor cromatice, precizia şi rapiditatea percepţiei şi memorării informaţiilor creşte cu 40–50 % faţă de contrastele simple, alb-negru.

Cercetările psihologice despre efectele diferitelor combinaţii de culori asupra percepţiei noastre când parcurgem materiale tipărite, au stabilit următoarea ordine descrescătoare a contrastelor cromatice cu cel mai mare impact vizual: galben pe negru, alb pe albastru, negru pe oranj, oranj pe negru, negru pe alb, alb pe roşu, roşu pe galben, verde pe alb, oranj pe alb, roşu pe verde [38].

În cazul urmăririi materialelor grafice, cum ar fi: desene, schiţe, scheme, diagrame, planşe, postere, sliduri etc., contrastele cromatice cele mai eficiente sunt: albastru pe alb, negru pe galben, verde pe alb, negru pe alb, verde pe roşu. [38]

Combinaţiile de culori cele mai lizibile de la distanţă, recomandate în procesul învăţării sau al urmăririi unei expuneri sunt:

negru pe fond galben, verde pe fond alb, roşu pe fond alb, albastru pe fond alb, alb pe fond albastru, negru pe alb, galben pe negru, alb pe roşu, alb pe fond verde, alb pe fond negru, roşu pe fond negru, verde pe fond roşu.

Una din cele mai bune metode de organizare a unei prezentări este „Regula celor 3S”:

Spuneţi audientei ceea ce vreţi să le comunicaţi la începutul prezentării;

Spuneţi audienţei ce vreţi să le comunicaţi în timpul discursului;

Spuneţi audienţei ceea ce le-aţi comunicat, în concluzie.

Atenţie!

La majoritatea adulţilor, perioada de atenţie continuă este de circa 7 minute.

La începutul expunerii prezentaţi-vă auditoriului şi explicaţi scopul discursului, respectiv, tema discutată, pentru ca audienţa să ştie la ce să se aştepte.

În timpul discursului, faceţi referire încă o dată la propoziţiile din introducere, pe măsură ce prezentaţi subiectul.

Păstraţi contactul vizual cu auditorul, fără să fixaţi cu privirea pe cineva anume.

În finalul prezentării, la concluzii, repetaţi o altă versiune a propoziţiilor prin care aţi anunţat tema, ca de exemplu: După cum vedeţi (aţi observat, ştiţi) subiectul „...” este interesant, prezintă interes, este important, este necesar, este frumos, util, de viitor, modern ... etc.)

Observaţie!

Încercaţi să fiţi original, atât în realizarea prezentării (organizarea slidurilor, alegerea fontului, culoarea fondului, plasarea imaginilor, tranziţia slidurilor etc.) cât şi în modul de prezentare (dacă puteţi, apelaţi şi la umor pt. a menţine atenţia auditorului şi a evita monotonia).

Nu staţi cu spatele la auditor, pentru a citi de pe monitor textul discursului (faceţi înainte un exerciţiu, pentru a vedea dacă ştiţi subiectul şi dacă vă încadraţi în timpul avut la dispoziţie); chiar dacă nu spuneţi în prezentare tot ce v-aţi propus, este important să nu renunţaţi la concluzii; ajutaţi auditoriul să rămână cu ceva din prezentarea făcută, (cel puţin, să ştie în mare despre ce a fost vorba).

Nu uitaţi să amintiţi sursele bibliografice, la finalul prezentării:

Succes!